2022, a fost un sezon neasteptat de bun pentru mine. Multe PB, am inceput colaborarea cu SportGuru/Dynafit, dar… cea mai mare realizare a fost sa castig Retezat Skyrace – Custura (proba pe care visam sa o castig, candva, in viata asta si nu credeam ca se va intampla foarte curand, dar cu putin noroc mi-a iesit de Queen of Custura). Pe atunci visam mai mult la aceasta cursa decat la CM. Mai ales ca la 30+… ce performanta mai poti visa? Chiar m-am intrebat, la cateva zile dupa cursa: “Si acum? Ce o sa fac la anul daca am castigat Custura?“. Imi trebuia o noua provocare.
E amuzant cum apar alte obiective de la an la an, de la cursa la cursa. Tin minte cand mi-a propus Radu, sa incerc o calificare la CM de anul trecut. Pe atunci nu era antrenorul meu si chiar daca eram in forma, nu ma simteam neaparat pregatita, mai ales psihic, pentru asta. Era totusi ceva ce ma depasea. I-am spus ca daca o fac, trebuie sa ma pregatesc si nu vreau doar sa imi dau cu prezenta. Vroiam o sansa adevarata.
Uite asa, a aparut un nou obiectiv si mi-am propus ca in urmatorul sezon sa apelez la un antrenor si sa imi incerc norocul.
Dupa cursa de la Azuga, unde am clacat (haha… partia Sorica a fost de vina), la linia de finish, in timp ce ma culegeam de pe jos si imi inghiteam frustrarea ca nu a iesit cum mi-am dorit, i-am spus lui Radu ca vreau sa ma antreneze pentru ca urmeaza sa merg la Lavaredo, la proba de 50km, plus ca ma batea si gandul sa incerc o calificare la CM.
Vroiam sa fiu mai rapida, sa vad cum e sa ai un antrenor, sa fiu mai motivata si sa stiu cat de mult greseam in pregatirea mea si sa am pe cineva care sa ma ia de urechi cand e cazul.
Acum imi dau seama cat e de important sa fie cineva care sa monitorizeze ceea ce faci!
In 5 decembrie am inceput treaba si tin minte ca eram entuziasmata si putin speriata in acelasi timp. M-am lasat pe mana lui de la bun inceput, am avut incredere deplina ca stie ce face. Imi placeau antrenamentele, imi place sa trag de mine, mai ales daca e cu folos si intre timp am invatat sa apreciez mai mult si easy run-urile. I-am spus ca vreau sa ma faca racheta… si de la luna la luna vedeam imbunatatiri, cateodata ceva nu mergea… si din nou mici imbunatatiri si tot asa. Un proces absolut normal. Eram destul de motivata ca vedeam o evolutie, oricat de mica era ea si cu fiecare antrenament si fiecare PB prindeam incredere, dar erau si perioade cand ma indoiam de mine, perioade de oboseala, accidentari sau antrenamente nereusite. Mintea lucreaza, cu toate ca stiam ca nimic nu se intampla peste noapte. Sunt zile bune si zile mai putin bune, va fi greu si va dura…
Eu fiind mai perfectionista, pun presiune foarte mare pe mine pentru ca imi doresc sa fac totul ca la carte, vreau sa iasa mai mult decat bine, iar daca nu iese, ma frustrez si ma demoralizez.
In tot acest timp asteptam… asteptam sa imi spuna cand va fi selectie pentru CM… iar cand
mi-a scris, i-am raspuns direct, fara nici cea mai mica ezitare: “I’m in!”. Asa a inceput pregatirea pentru “Urme pe play”, unde avea sa fie selectia pentru lot. Cursa mi-a dat ceva batai de cap din cauza unor probleme la stomac, dar am luptat pana la capat si am reusit un loc 2 la Elite. A fost un loc muncit, a fost o sansa de care am profitat, stiam ca e acum ori niciodata. Eram in punctul de a renunta, corpul refuza sa lupte, dar scanteia aia mica din interiorul tau, nu te lasa sa renunti, nu poti…si nu o faci. M-am tinut cu dintii de ea si dupa 30km, mai chinuiti decat imi imaginam ca va fi, mi-am gasit resursele pentru a da tot ce pot sa ajung pe locul 2 si am sperat ca poate voi reusi sa ma calific.
Cu calificarea… am avut parte de cateva obstacole pe parcurs, dar am reusit. Radu s-a implicat foarte mult împreună cu clubul CSM Cluj Napoca; m-au sustinut si au avut incredere in mine. Nu pot decat sa ii multumesc lui Radu. Stiu ca am facut cea mai buna alegere cand am decis sa imi fie antrenor.
Acum e treaba mea sa fac o cursa buna, la Innsbruck. Tot ce imi doresc e sa am o zi buna, sa imi permita corpul sa il duc la capacitatea lui maxima, sa pot da totul in cursa si sa nu ma accidentez. Va fi cea mai frumoasa experienta si e un vis implinit, pentru mine… fata de la campie, care nu stia cu ce se mananca acest sport acum 6 ani, o fata care a visat, a muncit, si-a dorit si a fost prea incapatanata sa renunte.
You did it, girl!
