“Baftă!! Și nu uita să te și distrezi!”

Cred că asta este replica mea favorită pe care o aud înainte de începerea unei curse. Alături de toate celelalte emoții mereu prezente la linia de start, în acel moment conștientizez și sunt recunoscător cel mai mult de locul și momentul în care mă aflu și pot înțelege cel mai bine acest sfat.
Dar da, este unul dintre cele mai importante lucruri de care trebuie să ținem cont. Scopul este să facem totul cu zâmbetul pe buze pentru că orice activitate, orice proiect, orice zi este un joc de care dacă nu ne bucurăm de el îi pierdem cel mai probabil probabil toată esența și însemnătatea.

Și totuși, dacă considerăm treaba asta cu alergatul un joc, are destul de multe reguli. Cu cât te duci cu un nivel mai sus, potop de reguli. E destul de exponențială treaba. Dar este și un joc foarte cinstit: cu cât respecți mai multe reguli, cu atât avansezi mai multe spații. Mi-a fugit acum gândul la un joc căruia nu îi mai știu numele, dar puteai să ai noroc și atunci când dai cu zarul să pici pe o scară și să folosești o scurtătură. Aici nu sunt scări, zaruri sau altele. Regulile sunt mai realiste și le-aș putea asimila pe fiecare cu câte o zonă de atenție tangențială mai mult sau mai puțin alergării în sine. Îți faci toate antrenamentele, ai satisfăcut o regulă. Îți reglezi alimentația, ai mai bifat una. Dormi cât are corpul tău nevoie, bifat. Dar cu cât avansezi toate aceste reguli se mai ramifică și devin mai specifice și mai provocatoare.
Această descriere e o remarcă foarte bună despre motivul pentru care alergarea este asimilată din ce în ce mai bine de stilul meu de viață. Pentru că e un joc corect bazat pe disciplină și motivație. Probabil, fără să îmi dau conștient seama, aveam nevoie că aceste variabile să treacă mai în față.

Acord din ce în ce mai multă atenție pregătirii pentru fiecare concurs. De câteva luni nu prea am mai ratat niciun antrenament din cele 7-8 săptămânale, sacrific orice alte activități “de seară” pentru a dormi suficient, dar toate astea vin și cu rezultate. Încă nu notabile, dar totuși rezultate de care sunt încântat.

La CiucasX3 am mers foarte relaxat și asta s-a simțit. Nu am avut niciun target de timp, mi-am propus doar să nu forțez și să nu fiu epuizat deoarece la 3 zile distanță urma să plec în El Camino. Din cei 39km cu 2300m diferența de nivel, primii 21km i-am alergat destul de repede, cred că eram în top 25 la general, însă de acolo am lăsat-o mai moale și am decis să nu mai forțez. Un progres foarte bun l-am avut pe partea de nutriție în timpul cursei, un factor enervant de important și care încă îmi da bătăi de cap. A fost prima cursa la care am reușit să plec perfect cu stomacul, am menținut starea aproape pe tot parcursul alergării. Singura greșeală a fost pe la kilometrii 27-31 unde am rămas fără apă(credeam că mai este încă un punct de hidratare între km 21 și 31) și toată coborârea m-a chinuit o durere de stomac.

În final am ajuns la finish în 05:33 pe locul 4 la categorie și 44 la general, foarte mulțumit de timp dar mai ales de faptul că am simțit-o că pe o cursă lejeră unde mai e mult loc de îmbunătățiri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *